aceeasi eu

Dimineata imi murdareste fruntea de ganduri.

Ma simt stransa-ntre-ntrebari si temeri

ca o carte prea subtire in raft.

In gene-njunghiati atarna vrajmasii

iar eu chem: somn, ia-ma in brate!

In timp ce lumina naravasa,

plina pana la refuz de dusmani,

isi implanta copitele in obrajii mei..

Asa ma cucereste grija in fiecare zi. Atatea intrebari obsedante ma inghesuie, si nici un raspuns salvator. Oare o fi bine sa-mi "postez" neputinta in vazul tuturor? Sa-mi las identitatea(rusinoasa? induiosatoare?) de copil sa pluteasca prin spatiul virtual, acuzandu-ma ...