invataciuni

-

azi am vazut un puiut de vrabie care inca nu stia sa zboare pe trotuar, chinuindu-se sa se inalte.. se tot prindea de perete cu gherutele dar cadea iarasi jos. am vrut sa-l ajutam cumva dar cum sa-l ajuti? in miezul bucurestiului.. am vazut mai tarziu ca erau si alte vrabii dandu-i tarcoale si am sperat ca n-o sa pateasca nimic si ca e pur si simplu la lectia de zbor..

din facultatea de l si l straine de pe pitar mos se aud valurile marii. inca nu stiu ce anume face de fapt zgomotul asta, dar se aude de mult timp. s-ar putea sa fie muncitorii de la coltul cu rosetti, turnand pietris sau ce-or turna ei.. sau poate trece pe-acolo in fiecare zi ioana, cu marea in ochi. :) sau cine stie ce pescarus crezut bucurestean vine de fapt tocmai de la plaja si a invatat sa "valureasca" exact ca marea.

Comentarii

ioana ciobotariu a spus…
de vreo doua saptamani incoace trec aproape in fiecare zi pe langa o catelusa...urmeaza sa fie mamica, are ditamai burtica, si sta mereu intinsa pe trotoar, la umbra, cu botul pe labe. e draguta, simpatica..dar are niste ochi prin care spune mai mult decat ar putea spune vreodata daca ar putea vorbi..in fiecare zi imi spune despre ea..e fericita, ii este un pic teama, ar vrea sa aiba pe cineva alaturi,sa o mangaie mereu, sa o alinte..ma roaga sa raman. si ma doare sufletul de fiecare data cand plec. de ce plecam? ce ne face sa lasam in urma cate ceva si sa ne continuam drumul?
17/5/07 22:50
Lia Miruna Marin a spus…
it seems like you're embracing my questions too :)
20/5/07 09:52
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și eu.

-
A fost o vreme în copilăria mea când mergeam des la tot felul de activități sportive, toate organizate de un singur instructor. Primăvara și vara mergeam la tenis și înot. Când se făcea prea rece și ploios ca să batem mingea, făceam un fel de gimnastică la aparate într-o sală de lângă terenul de tenis. Iar iarna eram la schi în fiecare sâmbătă dimineața. Ne trezeam foarte devreme și ne duceam în Livada Poștei, de unde ne ridica un microbuz doldora de echipamente și copii. Mi-era groaznic de lene și nu o dată am avut discuții cu mama despre cum nu trebuie să te lași de o treabă începută doar fiindcă e greu. Dar pe pârtie nu mai era niciodată greu. Eram îndrăgostită de schi, de faptul că eram singură cu schiurile și nu avea cine să mă vadă și să mă judece, de senzația aparentă a lipsei de control atunci când aluneci pe pistă în jos și de viteza eliberatoare. Nu-mi era deloc frică, ceva cu totul nou pentru mine. Era locul în care puteam să îmi dau drumul din strânsoarea în care mă țineam...
Continuare »

mereu intrebari..

-
Cum sa am curaj a sa speak my mind in lumea mare cand nu am curaj(sau voie.. sau nesimtirea necesara..) sa spun ce cred in cercuri mult mai inchise.. in care ceea ce as spune cu siguranta nu ar fi gresit... Cat de mare e greseala ca nu reusesc sa accept un om al carui cel mai mare pacat e faptul ca nu ii accepta pe ceilalti(ponegrindu-i, chinuindu-i cu vorbe, ridiculizandu-i)?
Continuare »