Mogosoaia

Mi-e din ce in ce mai greu sa-mi placa Romania. Ma doare in continuare sa vad lumea plecand (simt uneori ca plecarea celor mai dragi prieteni--Ana, mai ales ea, Ligia, Simona, acum Alina, Ioana, Deea, Vladut, sper ca n-am uitat pe nimeni--se sparge intr-o mie de cioburi, ca in Craiasa Zapezilor, si imi ramane rasfirata prin ochi, pe piele, nu destul cat sa doara permanent, dar destul cat sa te racaie si sa te macine), dar nu mai am puterea sa spun ca eu n-am sa plec niciodata. Desi am incercat--stie toata lumea ca teama mea de toti si de toate m-a ajutat sa cred din toata inima ca voi ramane aici. Dar sufletul catorva oameni care raman aici, bucatelele de suflet ale celor plecati, ramase in urma, sunt incapabile sa mai oblojeasca miezul tarii asteia ce-ar rupe-o si ea la goana, daca ar putea, catre alte orizonturi..
Totusi, nu despre asta vroiam sa scriu.. sau poate ca am ajuns exact unde trebuie: la miez. Am descoperit acum cateva zile, pe 1 mai, de fapt, putin din miezul pierdut, o idee, o raza de suflet: putina lumina.


Am fost la Mogosoaia si am vazut palatul ca pe-un palat din povesti, mai frumos si mai stralucitor si mai cald decat mi-as fi imaginat.
Macar pentru atmosfera asta, merita. Chiar daca expozitia din interior nu va intereseaza(mie mi s-a parut putin cam amestecata..), atmosfera merita din plin si-ti aduce putina multumire. Pentru ca e curat. Pentru ca e verde (apropo de cei 3 metri patrati de verdeata pe cap de locuitor). Pentru ca e liniste. Pentru ca nu te costa aproape nimic(1,5 ron).
PS:Case you're interested, NU se ajunge cu 304 de la Laromet asa cum iti va zice tanti de la Ratb, ci cu 460. Pana la Laromet poti ajunge cu tramvaiul 20(care are celalalt capat langa Cismigiu) sau cu troleibuzul 97 de la gara. 460 se poate lua insa si de la Clabucet(unde e capatul lui 300).
In parc nu e voie sa faci focul, dar some sandwiches will do just fine.