poate

(as thought while reading my good friend's blog)
Oare ca sa iti creasca aripi e nevoie, neaparat, sa nu mai fii singur? Sa fii parte dintr-un "doi" atotputernic, capabil sa depaseasca orice greutate din oricare din planurile taioase care se intersecteaza cu planul "noi doi"? Poate pe lumea asta fiecare isi cara o aripa invizibila in spate, un puiut de aripa pe care o crestem si o hranim cu sperante, pana gasim omul care in lumea asta poarta cu el o aripa potrivita sau macar asemanatoare cu a noastra, ca impreuna sa ne putem inalta tot mai sus. Oamenii nepotriviti au aripi nepotrivite, ce trag, fiecare, in alta directie, pana ceva, undeva, se rupe.

Poate asa trebuie sa fie.
(Poate, insa, ca sunt si oameni care au reusit sa-si inventeze alt sistem de propulsie si de inaltare, mai "egocentric" :) Eu una cred ca daca m-as aventura singura prin nebunia de albastru de-acolo, de sus, m-ar duce vantul incotro ar vrea el. Si ma bucur tare ca mi-am gasit perechea aripii. Si am sa ma bucur, la nevoie, sa mai smulg cate o pana, doua, ca sa devenim cu adevarat aerodinamici.)