Mica scrisoare de dragoste
Brasovul m-a intampinat cu raceala, frumos dar impietrit; oare simte ca am, incrustat in piele, mirosul unui alt oras si ma trateaza ca pe tradatoarea ce sunt? "De azi incolo, nu conta pe mine ca-ti voi mai da altceva decat guturai!" Asta imi transmiti, dragutule? Sau, dimpotriva, ai tinut tu minte ca anotimpul meu preferat e toamna, si te-ai grabit sa mi-l intinzi la picioare? Desi nu mai stiu unde e acasa, desi oamenii ma indurereaza sau ma ametesc, trebuie sa stii ca tu ramai, pentru totdeauna, prima mea iubire.. Si nu spun asta doar ca sa-ti indulcesc incruntarea ploioasa :) Ai observat, cu siguranta, ca semanam, ca suntem, amandoi, cei mai frumosi atunci cand e dupa masa, si bate un soare galben-portocaliu: mie imi stralucesc suvitele de par mai aramiu si mai smechereste, tie iti surad stradutele si torc ca pisoii lenesi, tolanite la poalele muntilor. De fiecare data cand plec, cu sacosele burdusite cu toate cele trebuincioase, imi doresc sa te culeg si sa te-ascund intr-un buzunar, sa stii. Imi lipsesti, desi uneori imi e urat sa ma gandesc la tine pentru ca tu insemni si o vreme care a trecut si de care as avea mare nevoie.. Iarta-mi adulterul, si primeste-ma in bratele tale cand, spasita, ma intorc la tine...
Comentarii
Savurez cat mai mult aroma in suflet, si incerc sa o conserv, sa o feresc de alti omuleti care vor sa mio fure. Nu stiu daca sunt de vina plimbarile prin parc, casele cochete si visatoare,sau labirintul plin de secrete al nervurilor stradale... totul ma face sa ma simt foarte bine. pupile mi se dilata. ciudat.
Orasul asta ma face sa ma simt parte a ceva.Ma face din nou un "animal social" (cuvant care lam descoperit recent :p si imi place). Din cand in cand ma apuca un chef nebun sa ma pot considera si eu parte a unei chestii. Call it apartenenta, call it dor de turma, call it cum ai chef. Mie dor de iesirele hai-hui prin oras cu o clasa care toata purta in piept un B mandru.(si un AS, dar ala mai pe ascuns, sau doar atunci cand venea mao in inspectie :P)
Regasesc nebunia asta mereu in plimbarile tot mai rare prin oras.
Ce bine era cand era bine..(iesim vineri seara..prieteni. vreo 5 beri,2 prigat de visine, unu de pere, apa plata si un cola va rog.) restul e vraja brasovului.
Of, Luci, mi-e asa de dor cateodata.. si la ce bun? de fapt eu sunt mai naspa si as vrea sa am ce am acum combinat cu ce aveam, adica vreau sa fim intr-a noua si sa il descoper pe cos din prima :) As trai toata viata repetand doar cei patru ani, daca as putea sa-l am si pe cos cu mine. El si voi si brasovul sunteti tot ce mi-ar trebui.