vesnica oscilatie
Mi s-a parut ca ninge afara, cand de fapt e doar o ploaie marunta si intepacioasa, intocmai cum imi e mai antipatica. Sunt atat de multe lucruri de care imi e si mie dor(iti raspund, Ioana), si ninsoarea imi pare unul dintre cele mai usor de obtinuit, asa ca visez la ea tot timpul -- e clar ca daca ninge suntem mai aproape de Craciun, si mai aproape de sora-mea.
Si de-aici avem iarasi doua drumuri posibile, sa ma consider norocoasa ca, ever so slightly, se apropie "that time of year"... sau sa ma cainez pentru celelalte o multime de lucruri pe care nu stiu daca o sa mai am timp vreodata sa mi le re-apropii si sa strivesc sub calcai, in sfarsit, dorul asta mare. Cititul de carti(alese de mine, adica), da(cand am castigat chestia asta cu criticat piese de teatru ma ingrijoram ca poate nu am citit destul teatru ca sa nu ma fac de ras; ma gandeam la autorii de i-am citit, si Cos mi l-a adaugat pe Bulgakov--"Nu ti-ai luat tu o carte cu teatru de Bulgakov mai prin vara?"; am zis nu; si totusi azi am vazut cartea--pe care mi-o doream foarte tare--in biblioteca; n-am citit-o; n-am avut cand. Ma doare sufletul.)
In ceea ce priveste scrisul, am primit o nesperata ocazie de a face aproape ceea ce imi doresc.. uite, domnule, chiar ca sunt norocoasa zilele astea.. (Dar voi mai scrie vreodata poezii?)
Si mi-e dor de o vacanta cu adevarat vacanta, macar de la gandurile astea toate (liiiiiiceeeennnntaaaaa) .. nu regret ca am stat aici peste vara, dar imi doresc din tot sufletul sa reusesc ca la iarna sa nu mai gandesc.. macar 2 saptamani...
Mi-e dor de Ana(stiu ca am mai zis da mi-e dor de Ana care sa fie mereu in camera cealalta, nervoasa cand o chem sa ma ajute la teme ;p). Mi-e dor de mare. Mi-e dor de Brasov(nu oricare, ci acela din clasa a 12-a). Mi-e dor de Ioana si Deea si Alina.
Of, drace, iar ma gandesc. :P
Si de-aici avem iarasi doua drumuri posibile, sa ma consider norocoasa ca, ever so slightly, se apropie "that time of year"... sau sa ma cainez pentru celelalte o multime de lucruri pe care nu stiu daca o sa mai am timp vreodata sa mi le re-apropii si sa strivesc sub calcai, in sfarsit, dorul asta mare. Cititul de carti(alese de mine, adica), da(cand am castigat chestia asta cu criticat piese de teatru ma ingrijoram ca poate nu am citit destul teatru ca sa nu ma fac de ras; ma gandeam la autorii de i-am citit, si Cos mi l-a adaugat pe Bulgakov--"Nu ti-ai luat tu o carte cu teatru de Bulgakov mai prin vara?"; am zis nu; si totusi azi am vazut cartea--pe care mi-o doream foarte tare--in biblioteca; n-am citit-o; n-am avut cand. Ma doare sufletul.)
In ceea ce priveste scrisul, am primit o nesperata ocazie de a face aproape ceea ce imi doresc.. uite, domnule, chiar ca sunt norocoasa zilele astea.. (Dar voi mai scrie vreodata poezii?)
Si mi-e dor de o vacanta cu adevarat vacanta, macar de la gandurile astea toate (liiiiiiceeeennnntaaaaa) .. nu regret ca am stat aici peste vara, dar imi doresc din tot sufletul sa reusesc ca la iarna sa nu mai gandesc.. macar 2 saptamani...
Mi-e dor de Ana(stiu ca am mai zis da mi-e dor de Ana care sa fie mereu in camera cealalta, nervoasa cand o chem sa ma ajute la teme ;p). Mi-e dor de mare. Mi-e dor de Brasov(nu oricare, ci acela din clasa a 12-a). Mi-e dor de Ioana si Deea si Alina.
Of, drace, iar ma gandesc. :P
Comentarii
Apropo de ce spuneai tu mai demult in legatura cu "acasa". Nu ai idee cat ma incalzeste gandul ca intr-o luna si ceva voi fi acasa, si , mai mult decat atat, va fi Craciun. Fiind aici, parca am sarit peste o intraga perioada din acest an si ma voi trezi chiar in preajma lui, pe neasteptate.
Uneori, cand sunt foarte stresata, ca sa ma relaxez ma gandesc la cum imi voi aranja bagajele, ce ii voi lua cu mine, imi planuiesc si fac in minte fiecare lucru pe care il voi face atunci, ca un copil :)
In alta ordine de idei, am vazut-o azi pe Otet pe protv. Nu mi-a venit sa cred ca nu s-a schimbat deloc. Nici un pic..este aceeasi persoana pe care am lasat-o in urma cand am plecat la bucuresti acum doi ani si ceva..Intr-un fel e o usurare pentru mine, dar, pe de alta parte, cand ma gandesc ca eu nu mai sunt cea de acum 2 ani, si ca la anul cel mai probabil nu voi mai fi cea de acum, in timp ce ea va fi mereu aceeasi, mi se face putin teama. Nu ti se pare ca, incet incet, lasam in urma tot ce era in jurul nostru si ne indreptam tot mai mult spre...spre ce, la urma urmei? nici noi nu stim.
e bine totusi ca ce am lasat in urma este acolo, neschimbat, si ca oricand vom avea nevoie, ne vom putea intoarce, chiar si numai pentru cateva clipe, la acel drag, trecut prezent.