the overasked question of the day
(Sunt atatea lucruri care ne leaga. Pe noi toti. Indiferent de unde venim si ce planuri avem. Uite de exemplu intrebarile astea, cele mai frecvente dintre ele, cum e de fapt si intrebarea mea de azi, ar putea fi o punte intre noi. Ce daca nu avem raspunsul... tot avem ceva in comun...)
Se pot schimba vreodata oamenii?
Obiceiurile intiparite in mintea fiecaruia sunt nebanuit de bine ancorate. Multi dintre noi nici nu mai stim de unde le avem, cine ne-a invatat sa gandim sau sa ne purtam intr-un anumit fel, si totusi ducem pe langa noi, ca pe un catel fidel daca vreti, in lesa, toate aceste familiaritati pretioase. (sau suntem oare chiar noi catelusul care se gudura la piciorul stapanului fara sa proceseze prea multe informatii? oare lesa e facuta de fapt tocmai din aceste nenorocite obisnuinte de care nu putem scapa?)
Mancarurile care ne plac, sa fie doar recrearea nostalgica a unor imagini din copilarie ? (asta se spune mai ales despre baieti, care ajunsi sa se casatoreasca vor ca toata papica sa fie ca la mama acasa :P)
Fiecare decizie, procesul din spatele fiecarei reactii, sa fie de fapt doar automatisme? (daca da, apai eu ma strofoc ca o fraiera mult prea mult pentru orice alegere, daca de fapt tot dupa vechiul tipar voi actiona)
Cine nu se gandeste macar o data in viata ca si-ar dori sa se poata schimba... el sau vreo persoana draga? Cine nu isi face planuri pe termen lung, luand in calcul o multime de presupuse schimbari de care ne-ar placea sa putem fi siguri? (cand o sa terminam facultatea o sa ne angajam si atunci nu o sa mai fim lenesi/nu o sa mai pierdem vremea la televizor atat/o sa ne facem un program rational/o sa facem sport/nu o sa mai fim zgarciti, ca doar o sa avem bani...)
Sunt si eu tot persoana care pune o serie de pariuri mai mult sau mai putin riscante legate strans de capacitatea/vointa/dorinta de schimbare a altora si-a mea. Si de fapt habar nu am daca oamenii pot face pasul asta. Habar nu am daca obisnuinta nu e prea puternica. Poti sa ai cea mai tare vointa din lume, dar lesa aia.. lesa aia tot te poate pacali...
Obiceiurile intiparite in mintea fiecaruia sunt nebanuit de bine ancorate. Multi dintre noi nici nu mai stim de unde le avem, cine ne-a invatat sa gandim sau sa ne purtam intr-un anumit fel, si totusi ducem pe langa noi, ca pe un catel fidel daca vreti, in lesa, toate aceste familiaritati pretioase. (sau suntem oare chiar noi catelusul care se gudura la piciorul stapanului fara sa proceseze prea multe informatii? oare lesa e facuta de fapt tocmai din aceste nenorocite obisnuinte de care nu putem scapa?)
Mancarurile care ne plac, sa fie doar recrearea nostalgica a unor imagini din copilarie ? (asta se spune mai ales despre baieti, care ajunsi sa se casatoreasca vor ca toata papica sa fie ca la mama acasa :P)
Fiecare decizie, procesul din spatele fiecarei reactii, sa fie de fapt doar automatisme? (daca da, apai eu ma strofoc ca o fraiera mult prea mult pentru orice alegere, daca de fapt tot dupa vechiul tipar voi actiona)
Cine nu se gandeste macar o data in viata ca si-ar dori sa se poata schimba... el sau vreo persoana draga? Cine nu isi face planuri pe termen lung, luand in calcul o multime de presupuse schimbari de care ne-ar placea sa putem fi siguri? (cand o sa terminam facultatea o sa ne angajam si atunci nu o sa mai fim lenesi/nu o sa mai pierdem vremea la televizor atat/o sa ne facem un program rational/o sa facem sport/nu o sa mai fim zgarciti, ca doar o sa avem bani...)
Sunt si eu tot persoana care pune o serie de pariuri mai mult sau mai putin riscante legate strans de capacitatea/vointa/dorinta de schimbare a altora si-a mea. Si de fapt habar nu am daca oamenii pot face pasul asta. Habar nu am daca obisnuinta nu e prea puternica. Poti sa ai cea mai tare vointa din lume, dar lesa aia.. lesa aia tot te poate pacali...
Comentarii