OST

Stiti cum e cand umbli de colo colo cu senzatia sacaitoare ca lipseste ceva? Ei bine, mie mi-a lipsit intotdeauna coloana sonora. Putini au fost cei care s-au incumetat sa faca un film fara coloana sonora--nu-mi vine in minte acum decat mult laudatul No country for old men, care mie, sincer, mi s-a parut ingrozitor de fara muzica... Personajele din filme si seriale trec prin viata dansand: cate intamplari, atatea melodii, cate sentimente atatea muzici. Cine si-ar imagina vreuna din scenele acelea de tensiune maxima, in care criminalul sta sa sara de dupa colt/usa/perdeaua de dus fara acordurile la fel de tensionate ce insotesc imaginile? Asta e deja un cliseu ras-tocit, folosit dar si ironizat in sute de pelicule. De altfel, se poate arata bucurie intr-un film fara muzica adecvata? Poate sa ti se rupa cu adevarat inima la un film siropos daca muzica nu e la fel de ... lipicioasa?
Si-atunci in viata de zi cu zi, cum sa poti umbla, trai, simti fara linie sonora? Cum sa mi se intample, la urma urmei, vreun lucru interesant (movie-worth) atata timp cat traiesc in tacere?
E-adevarat, uneori, chiar daca in afara e liniste deplina, ca in capul meu e larma, sau se repeta la infinit cate-un refren. Acum de exemplu, sunt cam in a doua ora de "Ce sa fac daca-mi placi? Spune tu daca-i vina mea? Incerc sa te ocolesc, sa nu te mai iubesc, dar ce sa fac daca-mi placi? Daca ma gandesc mai bine, nici nu stiu ce gandesti..." (Ce sa mai gandesc, ce sa mai gandesc, nene Andriesule, daca imi canti tu toata ziua in cap?) Si da, inainte de asta am tocat in minte "Peaches" de la The Presidents of the USA, si mai inainte ma bantuia o melodie pe care nici macar nu stiu cum o cheama cantata cred de... Missy Eliott? Problema este ca melodiile astea se repeta la infinit in mintea mea, fara nici o legatura cu ce mi se intampla (desi recunosc ca la "Peaches" am ajuns infulecand o bomboana de piersici...). Si in loc sa ma ajute--sa-mi fie intriga, punct culminant sau deznodamant--ma incurca de la orice. (Incercati sa scrieti o postare buna de blog in ciuda repetitiei ca de pick-up ajuns pe hartia discului a unei melodii. I dare you. )
[Cel mai stupid accident legat de melodii intrate indelebil in cap l-am patit in clasa a noua, cand la teza la mate imi aparuse de te miri unde melodia cretina cu "because i got high" in minte, care a ramas pe pozitii anuland orice tentativa de gand trigonometric... si intocmai ca-n cantec, desi nu eram deloc high, era sa pic testul: am primit un 5 tras de par--de fapt un 4.60 lungiiiiit pana la stadiul de 5.]
Veti spune ca efectul de "soundtrack" poate fi obtinut in zilele noastre foarte usor cu ajutorul a doua casti mici si negre infipte adanc in urechi, dar va trebui sa va contrazic. Ce, in filme coloana sonora ii impiedica pe protagonisti sa vorbeasca civilizat si sa se-nteleaga? (imi amintesc acum de filmele cu Bugs Bunny in care pe iepuroi il deranja mereu cate-un sunet din off.. fie el stranut sau cantec sau orice fel de harmalaie, si striga deodata "QUIET!!!", de nu mai bazaia nici o musca). In filme se-ntampla vreodata sa fie personajele in pericol sa dea masina peste ele din cauza melodiei din fundal? I don't think so...
Iata, deci, cum tanjesc dupa coloana sonora din filmul meu, adecvata, stimulanta, originala (nerepetitiva) si nepericuloasa. Care sa-mi calauzeasca pasii (-- cel mai mult imi lipseste ritmul atunci cand merg. Mi se pare o senzatie nemaipomenita sa mergi pe muzica. Nu sa dansezi. Sa mergi pur si simplu.) si sa ma inCANTE zi de zi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și eu.

mereu intrebari..