Memory of the day 14/01-15/01

Azi o sa trisez putin.. mi-am amintit chestia asta ieri, si o postez pentru maine cand oricum nu voi avea acces la net...

In vara dintre clasa a 9-a si clasa a 10-a (parca asa imi amintesc) am fost la Rucar cu prietena mea Simona. A fost una dintre cele mai grozave doua saptamani de vara din adolescenta -- in mod normal, in vacanta mare activitatea majoritara e plictiseala, cu  momente luuuungi de zacut si asteptat (in secret, sa nu cumva sa se prinda cineva) sa inceapa odata nenorocirea aia de scoala. Ei, vara de care vorbesc n-a fost deloc asa, eu nu-mi amintesc sa ma fi plictisit vreun moment, nici macar in serile cand petreceam ore intregi cocotate pe balustrada de la balcon mancand fistic, ascultand balade rock (Wonderwall de la Oasis si Drive (et. al.) de la Incubus sunt primele care imi vin in minte) si povestind pana tarziu. 

Alta amintire foarte inmiresmata legata de vacanta cu pricina e a unei dimineti cu soare, in care nu se stie de ce ne-am trezit amandoua la 7 fara ceva, si am prins prima productie de paine a zilei (vecinii din spatele casei noastre au o brutarie) cu tot cu aroma grozava de paine proaspata... bineinteles ca before too long rontaiam paine calda pe balcon in timp ce semi-motaiam la soare.

Cand mi-a incoltit insa amintirea asta in cap, momentul pe care l-am vazut in fata ochilor a fost chiar sfarsitul aventurii, cand am facut impreuna o chestie destul de patetica dar potrivita pentru bucata aceea din istorie...: aveam o cartela de telefon pe care o consumaseram vorbind acasa, pe care am rupt-o in bucatele mici, mici de tot si ne-am apucat sa lasam cate o bucatica in fiecare loc de care ne lega, de-acum, cate o amintire. De ce cartela aia, nu pot sa zic. Dar cum cartelele nu prea sunt biodegradabile (Deea ne-ar omori daca ar sti cum am poluat comuna Rucar :P) poate ca bucatelele au ramas pe undeva prin praful ulitelor sau pe sub iarba terenului de fotbal, ca marturie ca am trecut si noi candva pe-acolo... 

La multi ani, Simo! Sa cresti mare si ... faimoasa, dar niciodata uituca! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și eu.

mereu intrebari..