- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Și eu.
A fost o vreme în copilăria mea când mergeam des la tot felul de activități sportive, toate organizate de un singur instructor. Primăvara și vara mergeam la tenis și înot. Când se făcea prea rece și ploios ca să batem mingea, făceam un fel de gimnastică la aparate într-o sală de lângă terenul de tenis. Iar iarna eram la schi în fiecare sâmbătă dimineața. Ne trezeam foarte devreme și ne duceam în Livada Poștei, de unde ne ridica un microbuz doldora de echipamente și copii. Mi-era groaznic de lene și nu o dată am avut discuții cu mama despre cum nu trebuie să te lași de o treabă începută doar fiindcă e greu. Dar pe pârtie nu mai era niciodată greu. Eram îndrăgostită de schi, de faptul că eram singură cu schiurile și nu avea cine să mă vadă și să mă judece, de senzația aparentă a lipsei de control atunci când aluneci pe pistă în jos și de viteza eliberatoare. Nu-mi era deloc frică, ceva cu totul nou pentru mine. Era locul în care puteam să îmi dau drumul din strânsoarea în care mă țineam...
Comentarii
niciodata nu m-au atras lecturile prea lumesti, uneori ma gandesc ca mi-am ales gresit drumul cu atata analiza economica in jur..oare exista meseria de a sta toata ziua si a citi? de a avea peretii acoperiti de rafturi de carti, a vorbi cu cineva din cand in cand si iar a citi? si daca exista, se poate trai din ea?
asta e paradoxul la mine, as vrea sa traiesc bine, asa cum un economist ar intelege expresia asta, si totusi as vrea sa nu fac nici unul din lucrurile care duc la acest "trai bun". caz in care ma vad nevoita sa fac un compromis. ma vad nevoita sa ma pun singura in situatii absurde, ca asta in care spun ca mi-e dor de citit de parca as spune ca mi-e dor de momentele petrecute cu bunicul meu cand eram mica..m-am aruncat in ocean si ma las purtata de curenti, in speranta ca intr-o zi un val o sa ma arunce pe o insula pustie si bogata..doar eu si ele...cam cum a imaginat ioan grosan. "pastele ma-sii, dac-ai sti!"
mi-e dor de carturesti. si nu de carturestiul in sine, ci de cum ma simt acolo. sa ma scoti la ceai cand vin acasa. poate la teehouse