Memory of the day 06/02

Azi ne-am uitat la filmul The Brothers Bloom (care-a fost asa si-asa, nu-l recomand decat daca va place de Adrien Brody si de Mark Ruffalo -- sau de Rachel Weisz I guess, daca se nimereste si vreun baiat pe-aici pe blogul meu... :D). Care film a fost facut (o parte) in Romania, pe la Castelul Peles. Personaja principala locuia in el (milionara excentrica), dar cand filmau casa ei pe dinauntru nu sunt prea sigura ca era intr-adevar tot Pelesul... 

... ceea ce mi-a amintit de un vis recurent pe care il aveam in copilarie: eram la Rucar, la casa bunicilor de acolo, dar cand intram inauntru intram de fapt in apartamentul nostru din Brasov. Si mai uschit era ca vis-a-vis ( :)) ) de casa nu mai era benzinaria Petrom (construita prin distrugerea randului frumos de plopi care fusese acolo inainte), ci marea. O mare fermecata, care statea acolo doar ziua, iar noaptea se inchidea, ca un un fel de floare. Si acum, si mai ametitor: cand intrai in casa, care se transforma pe dinauntru in apartamentul parintilor mei, nu aveai voie sa intri in baia mica.. pentru ca era o scurtatura direct spre valurile marii, si daca deschideai usa.... intra marea inauntru. :)

Mai demult am scris si o poezie despre partea cu marea din vis:

Vis

Sa ne grabim.

Pune-ti ceva pe umeri,

Si sa ne grabim;

Sa vedem in seara asta

Cum se-nchide marea,

Cum isi strange in cufere

Perdelele si catifeaua,

Parfumurile si prafurile colorate,

Bibelourile, clepsidrele, sarea,

Si-n sfarsit, soarele,

Si-si inchide una dupa alta

Petalele toate

Ca o floare.