Memory of the day 01.06
Haha pariez că nimeni nu se mai aştepta la asta :))
Foarte foarte scurtă asta:
Azi mi-a intrat în birou un pasarel. Un vrabioi mic. Colegii mei plecaseră deja, şi uitasera uşa la balcon deschisa larg. Mie îmi sunase telefonul, vorbeam cu mama, când văd cu coada ochiului ceva zburătăcind prin cameră, pe după monitorul meu imens. Un fluture mai mare? zise creierul meu extraraţional... nu, era un vrabioi. Care s-a aşezat pe raft. Şi, probabil mort de frică, a lăsat şi un cadou acolo. :)) M-am apucat să-l fugăresc prin birou, înapoi spre uşa de la balcon (la geam reuşisem să dobor IAR jaluzeaua încercând să-l deschid :P), în timp ce vorbeam mai departe cu mama. Sper că a ieşit, şi nu a încremenit de frică pe după vreun birou/scaun/aparat electric călduţ şi primitor..
Amintirea aferentă? Mişu terminatorul de pui de găină! Am avut pui animal de casă (pe Toto), şi o mulţime de întâlniri cu pufoşeniile galbui prin curte pe la bunici/mătuşi. Adoram să mă joc cu ei (a se citi să-i chinui, pentru că acum îmi dau seama că dragostea mea mare pentru ei era extrem de înfricoşătoare). Îi mângâiam, îi luam în braţe, îi dădeam în leagăn, îi învăţam să zboare... şi rămâneam inevitabil cu câte un "cadouaş" în palmă, dovadă că sărmanii se aia pe ei de frică, la propriu, când mă vedeau :))
Crecă am mai povestit despre pui şi altădată. Să-mi fie iertat, domnul Vrăbioi e de vină, că m-a provocat.
Foarte foarte scurtă asta:
Azi mi-a intrat în birou un pasarel. Un vrabioi mic. Colegii mei plecaseră deja, şi uitasera uşa la balcon deschisa larg. Mie îmi sunase telefonul, vorbeam cu mama, când văd cu coada ochiului ceva zburătăcind prin cameră, pe după monitorul meu imens. Un fluture mai mare? zise creierul meu extraraţional... nu, era un vrabioi. Care s-a aşezat pe raft. Şi, probabil mort de frică, a lăsat şi un cadou acolo. :)) M-am apucat să-l fugăresc prin birou, înapoi spre uşa de la balcon (la geam reuşisem să dobor IAR jaluzeaua încercând să-l deschid :P), în timp ce vorbeam mai departe cu mama. Sper că a ieşit, şi nu a încremenit de frică pe după vreun birou/scaun/aparat electric călduţ şi primitor..
Amintirea aferentă? Mişu terminatorul de pui de găină! Am avut pui animal de casă (pe Toto), şi o mulţime de întâlniri cu pufoşeniile galbui prin curte pe la bunici/mătuşi. Adoram să mă joc cu ei (a se citi să-i chinui, pentru că acum îmi dau seama că dragostea mea mare pentru ei era extrem de înfricoşătoare). Îi mângâiam, îi luam în braţe, îi dădeam în leagăn, îi învăţam să zboare... şi rămâneam inevitabil cu câte un "cadouaş" în palmă, dovadă că sărmanii se aia pe ei de frică, la propriu, când mă vedeau :))
Crecă am mai povestit despre pui şi altădată. Să-mi fie iertat, domnul Vrăbioi e de vină, că m-a provocat.
Comentarii