In other news: m-am apucat de gatit.

-
Cateva bloguri despre mancare si iacata-ma-s gata sa il hranesc pe Paf in fiecare seara cu chestii mai mult sau mai putin elaborate, mai mult sau mai putin calde, dar fara doar si poate nu din categoria sandvisul nostru cel de toate zilele. Parca n-as fi eu, va spun. Se pare ca foamea bate pana si lenea... Si abia astept sa mergem la o cumparaturica serioasa ca sa-mi iau tot felul de nebunii de care nici nu ma gandisem pan acu sa ma apropii. Treaba e ca s-ar putea sa ma tina la fel de mult ca si blogul asta amarat... Dar ma bazez ca intotdeauna o sa oracaie Cosul meu de foame si poate poate o sa ma incurajeze in directia a buna.
Also, ma cam tem ca inca nu stiu bine sa fac chestii bune si sanatoase dar si cat de cat dietetice. A smart person said ca n-are rost sa te chinui sa mananci chestii cu gust de carton doar de dragul dietei, si mai bine faci niste sport (mda, d-asta n-am mai facut de prin .. clasa a ... 5-a??? deci CLAR o sa fie usor sa ma autoconving ca-i bun si posibil...)
But to hell with it, daca-mi mai pun multe intrebari sigur "mi se taie maioneza" sau "mi se dezumfla sufleul" si ma intorc la pizza de 1-2 ori pe saptamana. (brrrr groaznic, nu?)
Mes amis, ma intorc la experimentul culinar din aceasta seara, ca se aude usa liftului si crez ca vine Paf-cel-Flamand la masa :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Memory of the day 21/02

-
Imagine
Ce-am vazut aseara pe Facebook si m-a facut sa zambesc: Ligia, colega mea de liceu pasionata de Guns and Roses, ACDC si Iris, pusese un link catre un videoclip filmat la concertul Iris de la Cerbul de Aur, din 2002. PARANTEZA: Pe vremea aceea eram in clasa a X-a, cei mai multi dintre noi eram rockeri sau semi-rockeri, teribilisti sau semi-teribilisti (eu una ma imbracam aproape 100% in negru si-mi adoram starea continua de deprimare), incepeam sa mergem la petreceri (mereu impreuna, cum rareori am vazut vreun grup de colegi de liceu) la baute prin oras, si la concerte. La Cerbul de Aur eu n-am reusit niciodata sa ajung, nu stiu cum dar mereu se intampla ceva si nu puteam merge, dar la concerte Iris am fost si eu la vreo doua in anul acela. La un astfel de concert am avut o senzatie foarte stranie si noua de apartenenta: eram in Sala Sporturilor, cu vreo 10 dintre colegii mei dragi, inghesuiti-- ca la concert --unii in altii, si cantand nici nu mai stiu ce cantec de-al celor de la I
Continuare »

Memory of the day 21/01

-
Imagine
La insistentele publicului, special pentru astazi nascutul Valentin (cu toate ca ii adusesem un omagiu inca de ieri, dupa cum cunoscatorii cunosc...): O amintire pe care n-am s-o uit niciodata legata de Vali e de la majoratul lui Ilie. Eram la o cabana de prin imprejurimile Sincai, si, cum necum (cred ca a avut si ceva alcool amestecul lui la povestea asta), ajunsesem sa ma cert cu Deea. Si ea cu mine. Da urat, asa, ca-ntre fete :P. Nu mai stiu exact care era subiectul. Cert e ca a aparut cavalerul salvator Valentin. Care m-a luat de-o aripa si m-a invitat la plimbare, pe drumul de munte in jos, pe langa izvorasul ce trecea pe-acolo, catre padurea (mult mai) linistita (decat mine si Deea). Si m-a tinut de vorba. Nu stiu nici ce mi-a zis, dar m-a calmat imediat. Mi-a povestit lucruri frumoase, m-a scos din zona de conflict, si in no time ma simteam mult mai bine. Ceea ce doar un prieten adevarat poate sa faca. Si Vali s-a dovedit si-atunci, dar si de o multime de ori inainte si dupa m
Continuare »

Memory of the day 06/02

-
Imagine
Azi ne-am uitat la filmul The Brothers Bloom (care-a fost asa si-asa, nu-l recomand decat daca va place de Adrien Brody si de Mark Ruffalo -- sau de Rachel Weisz I guess, daca se nimereste si vreun baiat pe-aici pe blogul meu... :D). Care film a fost facut (o parte) in Romania, pe la Castelul Peles. Personaja principala locuia in el (milionara excentrica), dar cand filmau casa ei pe dinauntru nu sunt prea sigura ca era intr-adevar tot Pelesul...  ... ceea ce mi-a amintit de un vis recurent pe care il aveam in copilarie: eram la Rucar, la casa bunicilor de acolo, dar cand intram inauntru intram de fapt in apartamentul nostru din Brasov. Si mai uschit era ca vis-a-vis ( :)) ) de casa nu mai era benzinaria Petrom (construita prin distrugerea randului frumos de plopi care fusese acolo inainte), ci marea. O mare fermecata, care statea acolo doar ziua, iar noaptea se inchidea, ca un un fel de floare. Si acum, si mai ametitor: cand intrai in casa, care se transforma pe dinauntru in apartamen
Continuare »