... si cald in ciuda nametilor. Din cele care te ung pe suflet. De ce?
Am fost acasa, prima data in 2 luni.
Am vazut zapada, asa cum e ea mai frumoasa, adica asa:
 |
| Poze de pe telefon, din mersul masinii.. so excuse the quality |
Am vazut parinti si bunicute. Am imbratisat tare in stanga si-n dreapta.
Ne-am amintit cu drag de ambii mei bunici care nu mai sunt.
Am facut drumul foarte frumos si alb catre Sinca, am vizitat si parintii lui Cos, am stat la o cafea la gura sobei, si apoi am vazut niste poze foarte misto, cam asa:
 |
| Bunicii lui Cos, la nunta. :) Iarna, fiindca, nefiind frigidere, numai atunci se faceau nunti :) |
 |
| Bunicii si mama lui Cos |
 |
| Primul din stanga este bunicul lui Cos. Poza asta mi se pare bestiala :)) |
Am facut drumurile dus-intros cu soferul meu preferat, ceea ce e una din activitatile de care nu ma mai satur (statul in masina cu Cos :))
Toate astea dupa ce incepusem weekendul gasind, vineri, complet intamplator, pe meditatoarea mea de germana de cand eram micuta, cu care nu mai vorbisem de .. vreo 12 ani.
Now, my plan for next week: hold on to this feeling I'm having right now. Asa ca il lansez pe internet, ca sa fie public, sa mi-l amintesc bine, bine de tot, si daca-l uit, sa puteti oricare dintre voi sa ma trageti de maneca.
Comentarii